Muzica sferelor

Fiecare dintre noi are un gen de muzica preferat. Sau chiar mai multe .

Anumite melodii ne însuflețesc, altele ne fac melancolici, altele, pur și simplu, parcă ne încarcă cu energie pozitivă și ne dau putere. Un astfel de compozitor al energiilor în stare pură, este Vangelis. Are un mod de a pune notele, un mod de a transforma muzica în ceva puternic, care te duce și pe tine spre stele, spre glorie.

Nadia-Comăneci

Pentru mine, în  Chariots of fire celebrează reușita supremă. Adrenalina și endorfinele câștigătorului. Și în principal a celui ce a câștigat asupra lui însuși, asta e cea mai valoroasă victorie. În mod deosebit îmi place Conquest of paradise. Filmul nu l-am văzut, dar am cumpărat albumul atunci când a apărut. Cred că eram în clasa a 11-a și i-am disperat pe ai mei ascultându-l.La petite fille de la mer, te ia si te duce pe tărâmul melancoliei, sau pe cel al păcii de copil în leagăn…

Alpha, este într-adevăr o muzică a sferelor, chiar dacă nu așa cum s-a gândit Thales la ea. Mă face să îmi imaginez cum ar fi să zbori într-adevăr printre stele, cu warp 5 sau 9 de ce nu, si să le vezi cum trec pe lângă tine… Este o muzică a cuceririi spațiului, a frumuseților stranii și mortale care se ascund în universul ăsta, și pe care nici măcar nu am început să le înțelegem…

hs-2008-25-d-web

Ați visat vreodată că zburați? Normal că da. Și oare de unde ni se trage dorința asta de a zbura…? De ce ne place atât de mult? De ce simțim ceva unic atunci când zburăm?  Că doar de Pământ suntem legați de milioane de ani… Sau?… Oare ce întrevedem în aceste vise? Trecutul, sau cumva viitorul? (Apropo, superbă idee în “Sfârșitul copilăriei” de Asimov…)

Când eram mică, făceam un truc. Atunci cînd ningea noaptea, aprindeam becul afară, luam o umbrelă și ieșam în curte. Și fulgii se vedeau cum cad, pe fundalul negru al nopții, ca niște stele… Dacă stăteam așa un timp, reușeam să îmi schimb punctul de referință. Punctul deveneau fulgii. Erau stele printre care zbor în sus. Iar senzația, era aceea de zbor, din vis! Extraordinar! Amețitor de intensă, zburam la viteza cu care cădeau fulgii, și uneori era destul de mare! Luați senzația primului zbor cu avionul și înmulțiți-o cu 10. Nu reușeam să rămân conectată în această iluzie mai mult de 15-30 de secunde, în principal din cauza intensității senzației de zbor, dar ce extraordinar era! Iar pentru asta, stateam și câteva ore afară, înfofolită, să mă mai pot desprinde de Pământ măcar pentru alte 5 secunde…

hs-2013-17-a-webEi, și dacă aveți într-adevăr stomac, puteți să zburați printre stele ascultând Vangelis! Ascultați Hymn, sau Tears in rain sau Cosmos sau 12 o’clock

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s