Reclamele și negândirea

Am văzut deunăzi o recalmă tare bună la televizor.

Era cu ceva pastile, foarte nervoase, care cântau Ducu Bertzi “Și-așa-mi vine câte-odată”, repede, repede, și nervos “Să dau cu cuțintu-n piatră…” Și pe măsură ce pastilele intrau în cutia de calmante, se calmau, și cântau versul “Să plec pe păduri cântâd…”.  Am izbucnit instantaneu în râs, pentru că poanta e deosebit de bună. Și folosirea cântecului foarte inspirată, a transmis mesajul fără alte texte plictisitoare și goale.

Îmi plac reclamele bune. Cele cu substrat, care te lasă pe tine să gândești, să-ți dai seama de mesaj. Cele care folosesc metafore, imagini frumoase, interesante. Care fac legături  între un gest din scena anterioară, și altul din scena următoare, și mesajul ți-a fost trimis. Cele care exploatează cu bun gust conștiința colectivă și cultura colectivă. Mi-a mai plăcut foarte mult o serie de reclame la o apă minerală. “Ești ceea ce bei.” Sloganul, dar mai ales imaginile.

Dar în ultima vreme, simt că îmi lipsesc reclamele adevărate. Peste tot, sunt reclame la tigăi minune care îți economisesc banii dacă le folosești (da’ ce, fac friptură din aer?) cuțite care taie (șoc!!!!!!) lubenița în aer, aparate de gimnastică, și altele, și altele… Totul este sec, fără nici un fel de mesaj adevărat, agresive și pline de trucuri de marketing și sloganuri stupide. Nu mă deranjau aceste reclame, cât timp și-au avut locul lor, stabil, pe anumite canale de televiziune, sau, la anumite ore. Le priveam uneori, for fun. Dar nu le vedeam de 50 de ori pe zi, la orice oră și la mijlocul oricărui film posibil.

Nu mă înțelegeți greșit. Sunt fan produse inutile. Am chiar un top al invențiilor inutile, care se actualizează mereu. Pe locul 1, de ceva vreme totuși, este storcătorul de fructe care stoarce în trei secunde și poți face un minunat suc de lubeniță și căpșuni (oooaaaaau!).  Problema nu ar fi la storcător. Ci la cum a fost prezentat. SUC DE LUBENIȚĂ???!!!!!! Care ar fi sensul să storc lubenița? În fine. Îmi mai plac pantofii sport care doar prin faptul că îi vei încălța (nu trebuie să mergi, să alergi, să faci ceva), vei avea gambe frumoase, fese ferme, și poate fac și zamă de cartofi, eu știu?

Vin tare din urmă reclamele de la magazine. La produse casnice, aparate și aparățele. Aici, nu e spațiu așa de mare de desfășurare, aici doar numele produsului și destiația lui (de obicei asocierile sunt de-a dreptul haioase) își dau în petec. Gen fierbător de făcut capucino. Și dacă fac ceai, se strică?

Cam asta ar fi cu reclamele de azi. Mi-e frică să nu ne copleșască ne-gândirea, să nu ne dea dependență, căci e așa de ușor… Și e păcat.

Advertisements

4 responses to “Reclamele și negândirea

  1. Ce este lubenia? M-ai băgat in ceață!!

  2. na..ca scriu aiurea..corecteaza tu ceața..te rog!!

  3. Nu se vede tz..probabil este din cauza temei blogului..mai bine cauta alta..
    Iti sugerez thema (responsive) care o am instalata pe blogul meu http://wordpress.org/extend/themes/picochic sau http://wordpress.org/extend/themes/enough care este tot responsive. Sunt free..de pe wordpress si le poti instala si pe blogul acesta..

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s