Țeapa de marțea asta. Una mică…

De când am început să-mi fac reclamă pe net firmei, DEK Project Master, vorbesc cu tot felul de oameni interesați de serviciile noastre. Și, cu marea majoritate, colaborez destul de bine. Am totuți o dilemă.

Nu prea înțeleg eu, de ce când vorbești cu cineva ceva, să nu te ții de cuvânt. Adică înțeleg, un pic, dar daca nu te poți ține de cuvânt, spune dinainte, să știe și omul ăla ce să facă mai departe.

Azi, am avut  programată o întâlnire cu o doamnă. În vederea începerii unui curs. Tot vorbeam la teleon de vreo lună. Să ne vedem în ziua x. Nu vine. Mai vorbim la telefon. Să ne vedem în altă zi, că dânsa este încă interesată, și are și o prietenă interesată. Nu vine. Să ne vedem mâine, la ora ț, pentru că tot vrea să facă cursul. Să ne vedem.

Și, ghici: nu vine. O sun: nu răspunde. Și stau acolo ca proasta, și o aștept, că mi-am dat cuvântul. Îi dau mesaj: nici un răspuns. Așa că, am hotărât. Când mă va suna data viitoare, nu voi mai fi disponibilă la curs.

Pentru că eu știu că atunci când am vorbit o vorbă, e mai puternică decât orice. În era mobilelor, a internetului, a comunicării, să nu poți să dai un semn? Iar această pretenție mea, e direct proporțională cu vârsta pe care o are persoana. Că dacă avea 19 ani, nici nu aș fi băgat așa de tare în seamă, că aș fi zis că e un copil, și i-aș fi găsit circumstanțe atenuante, pentru că cei tineri sunt mai cu capul în nori.

Și uite așa m-am dus eu azi prin ploaie, ca să am de unde veni.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s