Monthly Archives: March 2013

Reclamele și negândirea

Am văzut deunăzi o recalmă tare bună la televizor.

Era cu ceva pastile, foarte nervoase, care cântau Ducu Bertzi “Și-așa-mi vine câte-odată”, repede, repede, și nervos “Să dau cu cuțintu-n piatră…” Și pe măsură ce pastilele intrau în cutia de calmante, se calmau, și cântau versul “Să plec pe păduri cântâd…”.  Am izbucnit instantaneu în râs, pentru că poanta e deosebit de bună. Și folosirea cântecului foarte inspirată, a transmis mesajul fără alte texte plictisitoare și goale.

Continue reading

Advertisements

Țeapa de marțea asta. Una mică…

De când am început să-mi fac reclamă pe net firmei, DEK Project Master, vorbesc cu tot felul de oameni interesați de serviciile noastre. Și, cu marea majoritate, colaborez destul de bine. Am totuți o dilemă.

Nu prea înțeleg eu, de ce când vorbești cu cineva ceva, să nu te ții de cuvânt. Adică înțeleg, un pic, dar daca nu te poți ține de cuvânt, spune dinainte, să știe și omul ăla ce să facă mai departe.

Azi, am avut  programată o întâlnire cu o doamnă. În vederea începerii unui curs. Tot vorbeam la teleon de vreo lună. Să ne vedem în ziua x. Nu vine. Mai vorbim la telefon. Să ne vedem în altă zi, că dânsa este încă interesată, și are și o prietenă interesată. Nu vine. Să ne vedem mâine, la ora ț, pentru că tot vrea să facă cursul. Să ne vedem.

Și, ghici: nu vine. O sun: nu răspunde. Și stau acolo ca proasta, și o aștept, că mi-am dat cuvântul. Îi dau mesaj: nici un răspuns. Așa că, am hotărât. Când mă va suna data viitoare, nu voi mai fi disponibilă la curs.

Pentru că eu știu că atunci când am vorbit o vorbă, e mai puternică decât orice. În era mobilelor, a internetului, a comunicării, să nu poți să dai un semn? Iar această pretenție mea, e direct proporțională cu vârsta pe care o are persoana. Că dacă avea 19 ani, nici nu aș fi băgat așa de tare în seamă, că aș fi zis că e un copil, și i-aș fi găsit circumstanțe atenuante, pentru că cei tineri sunt mai cu capul în nori.

Și uite așa m-am dus eu azi prin ploaie, ca să am de unde veni.

Ce este, și mai ales, cine este Mioț?

Mioț, este un cuvânt inventat de mine. Sau, eu cel puțin, nu l-am mai auzit vreodată, până când l-am spus.

Este un cuvânt care definește ceva legat de o pisică/pisoi.

Există momente când, un pisoi cu chef de joacă, stă la pândă să prindă un smotocel. În acele momente, se citește pe fața lui drăgălășenia, inteligența, bucuria, joaca, tachinarea, alintul, șiretenia. Toate la un loc. Superbe toate. În acel moment, pisoiul devine un Mioț. De fapt, cred că este o stare de spirit.

Miotz

Sper ca acest blog să devină încet-încet un mioț, cu toată mirarea și ghidușia unuia, cu tot cheful de viață și frumusețea lui.